Salut!

 

Înainte de toate, sunt om, la fel ca tine, chiar dacă ne aflăm temporar în roluri diferite: tu, în rolul celui ce simte că ar avea nevoie de un punct de sprijin,  eu, în cel de coechipier care se străduiește să dea ce e mai bun din el și din cunoștințele sale pentru ca tu să-ți atingi obiectivul. Avem totuși un țel comun: și tu, și eu vom pune la lucru resursele noastre pentru a găsi rezolvarea problemelor cu care te confrunți.

Sunt psiholog și psihoterapeut de orientare ericksoniană. Până acum, nu m-am întâlnit cu îngerii (decât metaforic:)), n-am dat importanță flăcării violet, iar ție nu-ți promit să te unesc cu universul sau să te integrez în absolut. Acestea nu sunt instrumentele cu care lucrează psihoterapia.

Nu-ți promit nici măcar fericirea, pentru că fericirea ta nu este la mine. Însă îți promit că, în relația cu tine, îmi voi folosi toate cunoștințele și abilitățile pentru ca tu să descoperi cum și când îți e bine, care e calea spre bucuria de a fi în această stare cât mai mult cu putință. Nu voi detalia aici ce presupune psihoterapia, dar poți să-ți faci o idee despre cum stau lucrurile aici.

 

Am o licență în domeniul științelor exacte, ceea ce contribuie la înclinația mea spre intervențiile terapeutice testate și studiate. Până când am devenit psiholog,  am fost jurnalist. Această experiență destul de consistentă m-a făcut și mai curioasă în legătură cu oamenii și, evident, cu mine însămi. La început, am încercat să-mi deslușesc din cărți mirările și întrebările. Apoi a venit – inevitabil – dorința de a structura și de a aprofunda toate informațiile pe care le acumulam.  Așa că mi-am luat licența în psihologie, am urmat un masterat în psihologie clinică, hipnoză și intervenții de scurtă durată, un masterat în psihologie educațională și consiliere vocațională, precum și formări complementare în psihoterpie ericksoniană și hipnoză clinică, respectiv în programare neuro-lingvistică. Toate acestea pentru că sunt convinsă că în lucrul cu emoțiile oamenilor e nevoie de o continuă învățare.

Sunt preocupată în egală măsură de tulburările mentale și de performanța umană. Așa că reziliența oamenilor ocupă un loc special în aria mea de interes, un concept relativ nou, care se definește nu doar ca puterea de a depăși evenimente și perioade dureroase, ci și ca “oportunitatea” de a deschide noi perspective și de a genera un salt în propria existență.

 

Accept dreptul fiecăruia de a împărți lumea în îngeri și demoni, dacă asta-l ajută să-și facă viața mai suportabilă, dar prietenă sunt cu nuanțele lucrurilor. Mi-e dificil să accept, de exemplu, că un om se poate naște fundamental „rău” și tocmai de aceea am ales, ca formare psihoterapeutică, orientarea ericksoniană. Celelalte orientări sunt, de asemenea, eficiente atunci când ți se potrivesc.

 

Cât privește blogul, NU este unul academic. Aici vei găsi informații utile – sper:) – din literatura de specialitate, “traduse” într-un limbaj accesibil, și voi elimina, pe cât posibil, acele informații foarte necesare nouă, dar care pe tine s-ar putea să te încurce mai degrabă. De aceea, te rog să le iei ca pe niște chestiuni generale, nu neapărat universal valabile. Psihologia este despre elementele generale ale naturii umane, dar și despre unicitatea individului, care devine cea mai importantă în demersul psihoterapiei/consilierii psihologice.

Cam atât despre mine. Acum e rândul tău să-mi povestești.