05 ian. Rezoluțiile pentru noul an. Da sau ba?
Mai anii trecuți, rezoluțiile erau ceva foarte trendy. Dar timpul a trecut și după o binemeritată perioadă cu glume pe seama acestora, constat că anul acesta moda devine să urăști rezoluțiile și să declari, hotărât că nu-ți mai faci niciuna. În fine, explicațiile s-ar găsi cam pe unde se găsesc și cele care vizează curentul hipster, de fapt, majoritatea curentelor contracuturale…Nu discutăm aici dacă asta e bine sau e rău, sigur e că se întâmplă, e în legea firii…Mai toți ne dorim să fim speciali, doar că mulți fiind, pățim întocmai ca în povestea cu hipstereala: dorind să fim diferiți, sfârșim prin a semăna, de fapt, adică fix opusul a ceea ce ne-am dorit inițial. Adică fix ce ne-am dorit să evităm. Iată, fiindcă și de asta e absolut fascinanță natura umană: unde dai și unde crapă…:)
O altă explicație va deveni evidentă după ce ne uităm puțin la niște studii. Așadar, potrivit cercetărilor, jumătate dintre oameni își fac rezoluții de Anul Nou. Mai puțin de 10 la sută dintre aceștia se și țin de ele, mai mult de câteva luni. Să traducem puțin datele astea: din 20 de oameni, 10 își stabilesc rezoluții pentru noul an. Nu spun obiective, întrucât obiectivele, ca să-și merite numele, ar trebui făcute respectând niște cerințe (nu întâmplător a apărut necesitatea ca acestea să fie formulate SMART – adică să fie specifici, măsurabile, accesibile, realiste și temporizate).
Dintre cei 10 oameni, doar unul (adică 10 la sută) și le și îndeplinește. Practic, 9 oameni vor fi dezamăgiți de rezoluții pentru că nu au reușit să se țină de ele. Cam cât de fericit poți să fii când constați că n-ai reușit să faci ce ți-ai propus? Era, așadar, previzibil să se inverseze trendul . Nimic specaculos.
Cele mai comune rezoluții presupun schimbarea unor comportamente: să pierd kilograme, să nu mai lenevesc, să renunț la fumat, să cheltui mai puțin… Well, să renunț la lucruri care-mi fac plăcere, adică, din nou, “să pierd”. Puține șanse să și funcționeze. Cui îi place să renunțe?!
Ceea ce obișnuiesc să le spun celor ce așteaptă rezolvări miraculoase (știu, sunt mulți care promit că pot aduce luna de pe cer) când vine vorba despre psihoterapie, este că e nerealist să aștepți să faci curățenie, într-o zi, într-un loc în care, ani de zile, ai dosit chestii. Poți curăța o casă, sâ zicem, într-o zi, dacă pe-acolo n-ai mai trecut mătura zeci de ani? Da, doar că trebuie să apară peștișorul de aur care îți îndeplinește, pe loc, 3 dorințe.
Nu mai spun că, sub mormanul de gunoi, o nouă “lume” se dezvoltă. Când vine vorba despre oameni, tata Freud ne-a învățat despre refulat, adică ceea ce am trecut în inconștient, fiindcă era prea dureros să-l conștientizăm. Ne-a mai spus și că ceea ce am refulat “nu moare”, ci revine deghizat, sub forme mai nasoale. “Curățenia” cere timp și efort, iar timpul va fi, totuși, mult mai scurt, dacă ești dispus să muncești, să pui lucrurile într-o ordine rezonabilă.
Prin urmare, să ne mai găndim o dată: sunt sau nu chiar atât de proaste rezoluțiile astea? Da, dacă le faci prost. Sunt ele necesare? Eu spun că da.
De ce de Anul Nou? Păi pentru că un an nou, ca orice alt moment în care începi ceva, presupune niște visuri…Nu începi ceva fără a aștepta ceva de la ceea ce începi, nu? Mai mult, Anul Nou este precedat de o perioadă în care obligațiile profesionale sunt mai puține, sărbătorile de iarnă sunt, prin semnificație, niște oportunități de reflecție… Cu alte cuvinte, am avea timp să ne gândim: la ce s-a întâmplat în anul ce se încheie, ce am făcut mai bine sau mai prost, ce ne-a “nefericit” sau ce am fi putut face mai bine, ce ne-ar plăcea să avem în viața noastră, astfel încât provocările inerente ale vieții să fie mai ușor de traversat…Adică, bilanț. Ca orice bilanț, ca să vorbim în termeni de management, presupune și strategii de optimizare, iar strategiile astea, înainte de a fi făcute, presupun fixarea unor “lucruri de făcut”. Abia apoi stabilim cum le facem. O comparație care nu-mi aparține, dar pe care o găsesc utilă: e ca mersul la magazin. Mergem după ceva de care avem nevoie, nu mergem să inventariem toate lucrurile de-acolo de care nu avem nevoie.
Ca să n-o mai lungesc, ne place sau nu, Anul Nou oferă o oportunitate, aceea a unui nou început. Iar începuturile sunt, de obicei, mișto. Implică, printre altele, un pic de adrenalină. Anul Nou e un reper convențional în timp, pentru a reflecta la ceea ce ne dorim în viață, la cum arată dorințele noastre. Așadar, dacă ne gândim puțin, putem trece dincolo de simpla “rezoluție de Anul Nou” și să reflectăm mai mult la ceea ce e important pentru noi și ce putem să facem pentru a începe un proces în care să obținem ceea ce ne dorim de la viața noastră.
Nu spune nimeni că, pentru cei mai excentrici, acest lucru nu se poate face, de exemplu, pe … 5 februarie, unde 5 februarie nu are nicio altă semnificație, cu excepția propriului moment “Anul Nou”. 🙂 Eu mă întreb de ce ne-am complica, însă, alegând o altă dată, când există una deja, ușor de ținut minte, imprimată în structurile noastre cognitive?! 🙂
Autoperfecționarea, dezvoltarea și grija de sine sunt dificile într-o lume tot mai complicată, care ne cere un consum tot mai mare de energie și timp. Putem amâna la nesfârșit să facem lucrurile care depind doar de noi înșine și care ne pot îmbunătăți starea de bine. Nu cred, însă, că ajută. Motive să amânăm toate aceste lucruri se găsesc ușor. Ăștia suntem…
Potrivit studiilor făcute până acum, principalul motiv pentru care oamenii nu sunt consecvenți cu rezoluțiile făcute în prag de an nou este faptul că își stabilesc prea multe sau sunt nerealiste. Sunt, așadar, victimele a ceea ce cercetătorii numesc sindromul falsei speranțe. Acest sindrom este caracterizat prin așteptările nerealiste despre viteza, măsura, ușurința și consecințele probabile ale schimbării unor comportamente. În plus, adesea rezoluțiile stabilite nu au nicio legătură (sau o au doar într-o mică măsură) cu nevoile lor reale. Le aleg doar pentru că alții o fac sau au făcut-o de-a lungul timpului. Sunt rezoluții de care, la modul obiectiv, nu prea le pasă.
În aceste condiții, reflectând la noi înșine, cu simț de răspundere și cu onestitate, ne putem stabili rezoluții care au sens, care ne împlinesc, deci care ne aduc o viață mai bună. Iar pentru asta, există câteva trucuri care funcționează.
Primul ar fi să ne stabilim care ne sunt valorile. Chiar, când vi le-ați revizuit pe-ale voastre ultima oară? Căci nu, nu rămân la fel, viața ni le mai ajustează.
Așadar, e extrem de important ca atunci când ne stabilim rezoluțiile să știm foarte bine ce este cu adevărat important pentru noi, iar rezoluțiile să fie făcute în acord cu acest lucru.
Apoi, e de ajutor să alegem un cuvânt care să ne guverneze noul an. Acesta ne va permite să fim atenți la nuanțe și să fim flexibili, construindu-ne rezoluțiile în jurul acestuia. De exemplu, eu mi-am ales sănătate. Asta înseamnă că voi face lucruri care se vor “învârti” în jurul acestui cuvânt și pe care le pot programa, le pot face fără a mă frustra. Nu sunt bolnavă, din fericire, dar sunt la vârsta în care nu-mi mai permit să-mi bat joc de sănătatea mea. 🙂
Un alt truc este să ne formulăm rezoluțiile având în minte ce anume dorim să aducem în viața noastră, nu ceea ce vrem să evităm. “Să renunț la țigări, la pierdut timpul, la dulciuri, la paste, la cartofi, la pâine…” Mulți dintre noi își stabilesc rezoluții construite în jurul privării și restricțiilor. Cam cât de dornic ai putea fi să faci schimbări când trebuie să renunți la ceea ce-ți aduce plăcere? Nu știu pe nimeni care să apeleze “cu scârbă” la cele de mai sus și să nu poată scăpa de ele…Așadar, ia în calcul un obiectiv care să țină cont de lucruri care îți îmbogățesc viața, nu ți-o sărăcesc. Dacă alegi, cum ales eu “sănătate”, renunțările la câteva din cele enumerate mai sus vin de la sine.
O altă concluzie a cercetărilor psihologice este faptul că ne putem face viața bună, dacă facem regulat acțiuni în concordanță cu valorile noastre. Nu suntem mulțumiți de viața pe care o avem, nu suntem nici productivi. Renunțând la activitățile de suflet, pe motiv că nu avem timp, cu siguranță nu vom obține rezultate mulțumitoare nici în activitățile în numele cărora am renunțat la ceea ce ne place. Așadar, nu strică, la sfârșit de săptămână, să ne întrebăm ce anume am făcut, concret, pentru a răspunde nevoilor noastre. Dacă n-am făcut nimic, s-ar putea ca întrebarea să ne provoace disconfort, însă tocmai acest disconfort poate fi motorul acțiunilor benefice viitoare.
Până la urmă, când vorbim despre rezoluții, putem să ne propunem orice: să dormim mai mult, să invăm la cină un prieten, o dată pe lună, să citim o carte pe lună sau chiar să ne plimbăm 10 minute zilnic. Orice poate fi adăugat în viața noastrp, astfel încât să observăm o diferență pentru sănătatea noastră fizică, mentală, emoțională sau spirituală.
Așadar, concentrează-te pe valori. Gândește-te intens la cele mai importante valori ale tale și dacă trăiești în acord cu ele. Dacă nu, ia în considerare ce schimbări ar fi de făcut astfel încât să fii mai aliniat cu propriile tale valori. Fixează-ți, deci, rezoluțiile care de fapt înseamnă ceva pentru tine, să nu fie multe și să fie…SMART. Sunt rezoluțiile care vor avea șansa să și funcționeze, nu doar să fie puse pe o hârtie și să ne creeze frustrări.
