„Scopul psihoterapiei este acela de a stăpâni emoțiile negative trăite de oameni ca obstacole, de a-i smulge din abisul suferinței lor psihice. Metode asemănătoare se pot folosi însă și pentru amplificarea sentimentelor pozitive, ca sprijin în ascensiunea noastră.” Stefan Klein

Când un om este pe punctul de a se îneca, nu-l prea ajută să-i povestești de pe margine despre plăcuta senzație a plutirii pe apă. El are, purși simplu, nevoie să-i arunci un colac de salvare. Am întâlnit această sugestivă metaforă în dialogul a “Trei prieteni în căutarea înțelepciunii” și o consider foarte potrivită pentru a deschide acest subiect.  Dacă te simți împovărat, pe punctul de a fi scufundat de propriile-ți probleme, iar sfaturile binevoitoare ale prietenilor mai degrabă te irită decât te ajută, o decizie înțeleaptă e să apelezi la un psihoterapeut.

E greu de crezut că, în viață, scapă cineva de cel puțin una dintre următoarele probleme:

• depresie
• anxietate
• probleme de alimentație precum anorexia sau bulimia
• consumul abuziv de substanțe nocive
• probleme în relații
• moartea sau boala cuiva apropiat
• pierderea locului de muncă     etc

Aceste probleme devin uneori debilitante. Puterile persoanei pot slăbi până dincolo de pragul în care mai poate să se ajute singur.

Ce face, așadar, un psihoterapeut? Revenind la metafora de la început, este cel care îți oferă colacul salvator. Psihoterapeutul te însoțește pe drumul tău spre descoperirea soluțiilor și resurselor necesare pentru a ieși la mal. În psihoterapie sunt aplicate metode și proceduri dezvoltate de-a lungul timpului pe un suport testat (în urma aplicării lor asupra altor persoane). Prin aplicarea lor, viața acestor persoane care au apelat la ajutorul unui psihoterapeut a devenit mai bună și mai productivă. Există multiple abordări psihoterapeutice, așa că e greu de crezut că nu există una potrivită fiecărui om care optează pentru un astfel de demers.  O idee mai clar sau mai slab conturată despre psihoterapie are, probabil, fiecare. Dacă nu din propria experiență sau din cea a prietenilor, poate că a făcut cunoștință cu această practică prin intermediul filmelor: imaginea în care un un om stă întins pe o canapea, în timp ce un domn bărbos stă în spatele său și ia notițe.  Dar nu e nevoie neapărat de o canapea. Psihoterapeutul și pacientul/clientul său pot sta față în față, cu cât mai confortabil, cu atât mai bine. Psihoterapia este un tratament colaborativ, în care relația terapeutică dintre pacient și psihoteraeut joacă un rol esențial. Este bazată pe dialog și furnizează un mediu suportiv și sigur, ce-i permite celui ce intră în psihoterapie să vorbească deschis, cu un specialist obiectiv, neutru, care nu-l va judeca. Așadar, psihoterapia reprezintă tratamentul tulburărior emoționale sau mentale, prin folosirea tehnicilor psihologice concepute pentru încurajarea comunicării conflictelor interioare ale individului, cu scopul de a reduce simptomele tulburării și de a determina schimbări comportamentale ce duc spre o mai bună funcționare socială, eficiență profesională și o creștere personală.

La ce să te aștepți când începi psihoterapia?

Păi, mai întâi se va produce o oarecare descărcare emoțională, pe care o vei trăi ca pe o ușurare imediat ce vei povesti lucrurile pe care nu le (mai) poți spune cuiva din proximitatea ta, fie pentru că implică niște consecințe pe care nu le dorești, fie pentru că tu consideri că nu te înțelege). Apoi, psihologul intervine cu diferite întrebări, pe marginea marilor tale suferințe, pentru a înțelege dificultățile prin care treci. Mulți dintre pacienți descoperă că, experimentând aceste înțelegeri, fac primul pas spre puțină alinare.  Tu și psihoterapeutul veți lucra împreună pentru a identifica și schimba tiparele de gândire și/sau comportament, care te împiedică să te simți bine. Lucrând împreună, nu doar că ai șansa de a rezolva problemele care te-au determinat să începi o psihoterapie, dar vei dobândi noi abilități de gestionare a provocărilor din viitor.

Când ar trebui să iei în calcul psihoterapia?

Oamenii sunt încă tentați să respingă psihoterapia. Această atitudine este cauzată, mai degrabă, de idei preconcepute.  Sigur, poți ști cum stau lucrurile, cunoști persoane care au apelat la aceasta, însă, când vine vorba să o încerci tu, te poți simți neliniștit. Dar depășirea acestei neliniști, vei vedea, merită. Vei descoperi că psihoterapia te ajută atunci când calitatea fiecărui moment din viața ta nu este cea pe care ți-ai dori-o.  Unii oameni apelează la psihoterapie penru că se simt depresivi, anxioși sau furioși de prea mult timp. Alții vor să fie ajutați în gestionarea bolilor cronice care interferă cu starea lor optimă, dată fiind situația în care se află. În timp ce alții pot întâmpina probleme pe termen scurt și simt nevoia de ajutor pentru a naviga printre ele: poate că trec printr-un divorț, prin sindromul cuibului gol, se simt depășiți de provocările unui nou job sau suferă în urma pierderii unui mebru drag al familiei, de exemplu.

Iată câteva indicii la care să fii atent pentru a lua în calcul opțiunea unei psihoterapii:

• te simți copleșit,
• trăiești un sentiment prelungit de neajutorare sau tristețe
• problemele tale nu par să se amelioreze, în pofida eforturilor tale și a ajutorului din partea familiei și prietenilor
• ți se pare dificil să te concentrezi la sarcinile de serviciu ori să rezolvi sarcinile de fiecare zi
• de mult timp te îngrijorezi excesiv, așteptându-te constant la ce e mai rău
• faci atacuri de panică
• consumi prea mult alcool sau alte substanțe nocive
• adopți un comportament agresiv, rănindu-te fie pe tine, fie pe ceilalți.

Care sunt diferitele tipuri de psihoterpie?

Există diferite abordări în psihoterapie. În general, psihologii sunt mai apropiați de una sau mai multe dintre abordările psihoterapeutice. Fiecare perspectivă teoretică funcționează în baza unui plan, ce vine în sprijinul psihologului în demersul său de a-și înțelege clienții și problemele cu care se confruntă, apoi, de a dezvolta soluțiile cele mai potrivite.

Tipul de tratament pe care îl vei primi depinde de o varietate de factori, cum ar fi:

• cercetările recente din psihologie,
• orientarea teoretică a psihologului,
• ce funcționează cel mai bine pentru situația ta etc.

Perspectiva teoretică a psihologului tău va influența ce anume se va întâmpla în cabinet.  Psihologii care folosesc terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, au o abordare practică a tratamentului.

Psihologul tău ar putea să-ți ceară să te confrunți cu anumite sarcini, concepute să te ajute să dezvolți noi abilități care te vor ajuta să te descurci. Această abordare presupune adesea teme de casă. Adică psihologul tău îți va cere, de exemplu, să colectezi mai multe informații. De exemplu, să notezi  într-un jurnal a reacțiilor pe care le ai într-o situație anume pe care o întâlnești. Sau ar putea să vrea să practici, între sesiuni, noile abilități discutate și exersate în cabinet. Unui pacient care are fobie de lifturi, psihoterapeutul poate să-i ceară să apese pe butonul unui lift, fie în realitate, fie în imaginație. De asemenea, ai putea să primești o temă care să presupună anumite lecturi, pentru a învăța ști mai multe despre un anumit subiect. În alte abordări, precum cea psihanalitică sau umanistă, concentrarea este mai mult pe “a discuta” decât pe “a face”. În timpul sesiunilor teerapeutice, vei vorbi despre  experiențele tale timpurii, pentru a te ajuta pe tine sau/și pe terapeutul tău în demersul de înțelegere a cauzelor profunde ale problemelor tale curente.

De asemenea, psihologul poate combina elemente din mai multe stiluri de psihoterapie. De fapt, cei mai mulți terapeuți cam asta fac. Nu sunt strict legați de o abordare, ci preiau elemente din diferite abordări și “croiesc” tratamentul potrivit, în acord cu nevoile fiecărui client. În tratamentul psihodinamic, sesiunile se concentrează pe inconștientul pacientului, pe relațiile timpurii și pe dezvoltare sa, ca o cale de a înțelege starea prezentă, comportamentele, tiparele de gândire si deciziile de acum. Într-o astfel de abordare, atunci când se potrivește cu personalitatea pacientului, acesta învață să fie mult mai reflexiv. Bazată pe insight, rezolvarea problemelor pacientului vine din înțelegerea că problemele sale au rădăcini complexe și adânci, iar lucrurile din viața de zi cu zi capătă mai mult sens. De cele mai multe ori, oamenii au nevoie de suport, au nevoie  să fie ajutați să clarifice ce anume le blochează abilitățile naturale de a înainta sănătos prin propriile vieți. Din  acest punct pleacă și abordarea ericksoniană, cea pe care a ales-o. Aceasta vizează relația dintre procesele conștiente și cele inconștiente. În lucrul terapeutic, vom crea noi oportunități, astfel încât tu să ai acces la noi interpretări, ca urmare a conștientizării unor procesele inconștiente, care se constituie în obstacole pentru starea ta de bine. Abordarea paradoxală a problemelor tale va genera căutări, nu neapărat conștiente, ale resurselor interioare în vederea obținerii schimbării dorite.

…ȘI UN SFAT: Asigurați-vă că psihoterapeutul pe care l-ați ales are drept de liberă practică. În caz de ceva, Doamne fereste!, măcar aveți unde să vă plângeți (Colegiul Psihologilor din România).

PS: În această pagină, se află și o reprezentare vizuală a procesului terapeutic, preum și un video despre diferitele orietnări terapeutice.