03 dec. Despre ce vorbim când vorbim despre personalitate sănătoasă

“Nu există om sănătos, ci doar bolnavi insuficient investigați”. O vorbă de spirit cu care ne mai alinăm când pășim, chiar puțin, în afara intervalului de mijloc al faimosului clopot al lui Gauss. Dar pe care o folosim, în egală măsură, atunci când cineva remarcă, cu oarecare tristețe față de propria-i persoană, echilibrul de care, chipurile, ar plesni alți oameni. Totuși, lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi. Iar când vine vorba despre echilibrul psihic, oameni luminați se tot străduiesc să-l definească de mii de ani, iar noi, ceilalți, alergăm să-l găsim.

În situația mai puțin “fericită”- din punctul meu de vedere – pentru reducerea disonanței cognitive, oamenilor pare să le fie mai la îndemână o cadrare de tipul “dacă nu pot fi normal, măcar să vedem cât de nebun pot fi”, sfârșind prin idealizarea “nebuniei”. “E nebun!” are, în limba noastră, dublă semnificație. Poate fi vorba aruncată din revoltă, în egală măsură cu exclamația plină de admirație. 

În sensul 2 din DEX, nebun înseamnă om lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; nesocotit, necugetat, nechibzuit. În lumina acestui sens, privind cu onestitate în oglindă și către faptele noastre de-o viață, oare câți dintre noi ar băga mâna în foc că nu sunt, ei bine, nebuni?!  Măcar uneori…

Și-atunci vine întrebarea: cum arată un om ne-“nebun”? Adică un om cu judecata dreaptă, rațional, socotit, cugetat, chibzuit, acel om cu funcționare optimă…

Ca să duc lucrurile un pic mai departe, aceste trăsături sunt date de zonele noi ale creierului uman, deci și cele care se maturizează mai târziu. Iar teoria  – nouă și ea – ne spune că o regiune cerebrală, cu cât se maturizează mai târziu, cu atât este modelată mai mult de mediu și mai puțin de gene. Se vorbește tot mai des despre “o lume ieșită din minți” – btw, Ken Robinson a scris o carte cu acest titlu. Dacă lumea și-a ieșit din minți, și lumea ne modelează personalitatea, ce-am putea spune despre  noi, cei care o alcătuim? Și-atunci apare și întrebarea “cum arată personalitatea sănătoasă?” 

 O echipă de oameni de știință americani a publicat recent un studiu menit să răspundă la această întrebare. Cercetarea se găsește aici: Journal of Personality and Social Psychology  

Ca să n-o mai lungesc mult, în studiul invocat sunt trecute în revistă și perspectivele celor care au făurit, de-a lungul timpului, domeniul psiholgiei.

Cercetarea, în urma căreia oamenii de știință au conturat personalitatea sănătoasă, este făcută pe 3 mii de persoane, atât psihologi, cât și oameni cu alte preocupări. Oamenii de știință au avut în vedere cele 30 de fațete din cel mai modern și utilizat model al personalității, Big Five (OCEAN).Acest model organizează personalitatea în 5 factori majori: neuroticism, extroversie, deschidere spre experiențe, agreabilitate și conștiinciozitate. Fiecare dintre acești factori subsumează câte 6 fațete, care descriu tipuri specifice de comportamente. Mai multe despre acest model, găsiți aici:  https://positivepsychologyprogram.com/big-five-personality-theory/

Care sunt trăsăturile de personalitate cele mai sănătoase din punct de vedere psihologic?

În urma analizei testelor folosite și interviurilor, cercetătorii de la University of California-Davis au identificat prototipul personalității sănătoase. 

Potrivit studiului, o personalitate sănătoasă constă în stabilitate emoțională sau un nivel scăzut de neuroticism, deschidere mare spre experiențe, spre sentimente, căldură, emoții pozitive și corectitudine. 

Indivizii cu personalitate sănătoasă sunt optimiști, au o imagine clară despre cine sunt și o stimă de sine ridicată. Sunt capabili să reziste impulsurilor, au o bună capacitate de focusare a atenției și mecanisme eficiente de reglare comportamentală. Au un nivel scăzut de agresivitate și nu manifestă comportamente antisociale.

De asemenea, indivizii cu personalitate sănătoasă au obținut, la testele pentru măsurare narcisismului, scoruri mici pe aspectele negative ale narcisismului (de exemplu, exploatarea celorlalți), dar scoruri mari pe cele adaptative, cum sunt sentimentul valorii personale sau autosuficiența.

Pe scala de psihopatie, potrivit aceluiași studiu, cei cu personalitate sănătoasă obțin scoruri mici pe dimensiunile maladaptative ale psihopatiei (ex. învinovățirea celorlalți, dezinhibiție), dar relativ mari pe dimensiunile adaptative, precum rezistența la stres și curajul.

Inițial, ei au alcătuit profilul unui individ-prototip cu personalitate sănătoasă, pe care l-au testat pe 7 eșantioane de persoane din Texas și Michigan).

Concluzia la care au ajuns cercetătorii este că, indiferent dacă sunt sau nu experți, oamenii par să aibă o idee destul de clară despre cum arată o personalitate sănătoasă.

Chiar puteți afla cam pe unde vă situați când vine vorba de personalitate sănătoasă, aici:

Assess your own personality here.

Nu disperați, însă. Dacă nu sunteți mulțumiți, lucrurile se mai pot schimba.

http://www.focusing.org/personality_change.html