19 aug. Clișeele motivaționale, pasiunea mea :)

În oceanul ofertelor de produse de dezvoltare personală, cred că e de folos să învățăm o nouă abilitate: pescuitul în ape tulburi. E ceva timp de când mă uit cu oarecare suspiciuni la valul de mesaje motivaționale pe care toți cei ce-și doresc “să devină varianta lor mai bună” le înghit pe nemestecate. Am întâlnit destule cazuri când lucrurile nu se întâmplă chiar așa… Ba mai mult, oameni astfel motivați intră într-un soi de beție în care un dialog al argumentelor, fie ele și științifice, nu mai provoacă decât cel mult o migrenă. 

Cred că e important să menționez că sunt o mare susținătoare a dezvoltării personale. Consider că este, alături de experiențele cu sens, cea mai sigură cale spre atât de râvnita stare subiectivă de bine pe care, la nivelul limbajului comun, o numim fericire. Conceptul, în cheia sa filosofică, nu face subiectul acestui text. 

Recunosc că au început să mă zgârie puțin pe timpane acele mesaje care sunt mai potrivite – prin scurtime și “profunzime” – pentru reclame la detergenți. A le asocia complexității omului mi se pare uneori, mai degrabă, o desconsiderare a speciei decât un solid punct de sprijin real pentru cei ce se vor mai buni. Mai mult, când acestea vin de la oameni care s-ar presupune că și-au însușit câte ceva din puținul ce se cunoate despre cum ne funcționează minte, cum funcționăm noi, ca oameni, cad de două ori pe gânduri.  

Pot fi bune în anumite cazuri, însă opinia mea e că o mulțime dintre ele spun doar jumătăți de adevăr, iar dacă nimeresc persoana nepotrivită, pot face mult rău. În fond, nimic nenatural în a vaea chei diferite de lectură.

“Fii tu însuți” e una dintre zicerile mele “preferate”. Oare Mahatma Gandhi să nu fi avut inspirație pentru îndemnuri scurte, percutante, “deștepte”, din moment ce nu s-a oprit după primele trei cuvinete și s-a oprit asupra variantei “Fii tu însuți schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”?! Din păcate, de mai puțin succes, se pare, decât forma scurtă care se învârte acum până și pe buzele puștilor de grădiniță.

Lăsând acum gluma la o parte, mă gândesc cu spaimă cam care ar fi efectul unui astfel de mesaj asupra unor indivizi care, să zicem, care simt nevoia să ucidă, să violeze, să mănânce carne de om, să fure și care chiar se luptă din greu cu astfel de porniri. Da, există oameni care caută ajutor și luptă cu ei înșiși pentru astfel de probleme. Nu săriți să dați cu pietre…Parafrazând un psihoterapeut cu multă experiență, granița dintre Rai și Iad trece prin mijlocul inimii fiecăruia dintre noi. Așadar, a fi tu însuți s-ar putea să încalce dreptul de a fi el însuși al celuilalt. Dacă toți oamenii vor fi ei înșiși, s-ar putea ca lucrurile să nu arate prea bine. Poate n-ar fi rău ca acest ultra-folosit îndemn motivațional să cuprindă și ideea definiției date de John Stuart Mill: libertatea ta se sfârșește acolo unde începe a celuilalt.  

“E ok să faci ce e mai bine pentru tine” vine s-o completeze pe prima. Cred că ar fi de folos continuarea “atâta timp cât nu rănești pe cineva nevinovat”  Păi, dacă nu poți spune ceva scurt și complet, precum “Cunoaște-te pe tine însuți”, oare n-ar fi mai bine să taci? Poate o fi vorba despre vreun act ratat al celui ce-a creat un astfel de mesaj: îți iau banii. Treaba ta cum te descurci cu îndemnurile astea care te vor îndepărta, foarte probabil, de ceilalți dacă le aplici întocmai. Nu prea cunosc oameni zglobii de singurătate. Secretul lui Polichinelle: pentru “a fi” în lume, e nevoie și de un compromis rezonabil. 

Sigur, sunt de acord că poate fi de ajutor în cazul persoanelor cărora viața le-a încrustat în suflet sentimentul de vinovăție și în minte deprinderea de a se sacrifica în orice condiții pentru ceilalți.  

Pe inegalabilul Osho îl văd foarte des citat cu a lui magnifică “Fii, nu încerca să devii.” Nu mai spun că se bate în cap cu alt îndemn modern, “Fake it until you make it”. Până la urmă, precum cetățeanul turmentat al lui Caragiale, “eu cu cine votez? Hâc!” Altfel, Osho ăsta mi se pare că a fost realmente profesionist, în felul lui. A știut fix butoanele pe care trebuie să apese ca să-și vadă visurile împlinite, nu tocmai cele de a salva omenirea și nici pe cei ce l-au urmat. 

Revenind la vorba lui de duh, dragii mei, viața este despre “devenire”. Studii recente arată că au loc schimbări în personalitate inclusiv la maturitate. Așa că mai bine să ne luăm, totuși, după Gandhi.

“E în regulă să faci greșeli” nu e neapărat cea mai enervantă, dar m-aș întreba cam ce efecte ar avea asupra copiilor sau persoanelor mai indolente, fără continuarea “atâta timp cât înveți ceva din ele”. Ca să nu mai spun că într-o grămadă de situații, abordarea asta “laissez faire”-istă poate omorî oameni. Rămâne să vă decide’i singuri dacă îndemnul e de urmat întcmai. 

Cu “E ok să ai zile proaste” n-aș fi avut vreo problemă, dacă mai era un “și” acolo unde trebuie, adică “E ok să ai și zile proaste”. 

Aici e, totuși, mai simplu: dacă zilele tale proaste sunt prea multe și n-ai trăit un eveniment recent care să le justifice, mie nu mi se pare că ar fi deloc ok să lei ai! Înseamnă durere și activează aceleași zone pe care le activează și o durere fizică. Dacă-ți rupi piciorul, stai acasă liniștit fiindcă e ok? 

Mai adun clișee de-astea, livrate oricând și oricum și revin pe această temă când am destulă marfă în tolbă. Lista e deschisă și sugestiile binevenite… 🙂