27 aug. Mintea omului mai dă rateuri:)

“Când cineva îți spune ceva, nu te întreba dacă ceea ce ți-a spus este adevărat. Întreabă-te ce ar putea fi adevărat din ceea ce ți-a spus“. 

E sfatul pe care îl dădea Daniel Kahnemann studenților săi, încă de la începuturile activității sale academice. Cu alte cuvinte: acceptă ceea ce tocmai a spus cineva, nu contrazice, încearcă să găsești ce anume l-ar fi putut determina pe celălalt să facă afirmațiile respective. În îndemnul lui Kahneman se găsește instinctul său intelectual, cel care l-a făcut să descopere concluziile care i-au adus, mai târziu, premiul Nobel pentru economie. 

Împreună cu prietenul său, Amos Tversky, au studiat tendința umană generală de a trage concluzii incorecte: orice om, indiferent de nivelul său de pregătire, folosește în prima etapă o scurtătură cognitivă. Pentru acuratețea concluziei și, în consecință, luarea corectă a deciziei, ei au constatat că oamenii au nevoie de mai mult timp și efort pentru a procesa informațiile, de data aceasta pe o cale care implică mai multe circuite ale creierului. Concluziile/deciziile iraționale fac parte din natura umană. 

Unul dintre cele mai nostime experimente mi se pare cel în care Kahneman a dat unor statisticieni foarte bine pregătiți niște problemă care presupuneau alegeri pe baza calculului probabilistic. Cerința era să facă rapid alegerea. Constatarea a fost incredibilă: chiar și aceștia au greșit în prima fază, pentru că au folosit scurtătura cognitivă, denumită de autori gândire rapidă. 

Cercetările sugerează că există un număr de blocaje cognitive care îți afectează comportamentul și te pot împiedica să acționezi în favoarea celor mai bune interese ale tale, în mai toate contextele de viață, de la ce anume vei mânca într-o zi, până la ce ar trebui să faci pentru a-ți îmbunătăți cariera. Fără a detalia mai mult, simt nevoia să precizez că ceea ce Kahneman și Tversky au numit gândire rapidă, biasată de erorile cognitive, nu e fundamental rea. În multe contexte, rezolvă problema economiei de timp, mereu insuficient pentru o analiză amănunțită a tuturor elementelor dintr-un context în care se poate afla individul. Gândirea lentă, analitcă, presupune timp, efort de concentrare și atenție, toate acestea fiind foarte greu de obținut într-o lume în care volumul de stimuli crește constant. 

Iată o mică parte dintre erorile cognitive descoperite, de-a lungul timpului, de oamenii de știință:

Efectul de ancorare: oamenii sunt mult prea încrezători în prima informație pe care o aud. Cel mai adesea, odată ce aceasta a fost lansată, iar “ancora” s-a fixat deja în minte, toată desfășurarea ulterioară va depinde de aceasta, indiferent dacă e falsă sau nu. Perioada reducerilor, de exemplu, demonstrează din plin acest lucru: unele produse au fost ieftinite, într-adevăr, însă altele doar au primit un preț inițial mai mare. Cu toate acestea, continuăm să cumpărăm și din prima, și din a doua categorie. Cel mai adesea, ne dăm seama doar după ce am ajuns cu produsul acasă și poate nici măcar atunci. 

Euristica disponibilității presupune că dăm o mult mai mare importanță informației pe care o avem la dispoziție. Așadar, tragem concluzii și luăm decizii în funcție de încărcătura emoțională asociată informației pe care trebuie s-o extragem din amintiri. Dacă emoția asociată este mai puternică, acea amintire va fi recuperată cu o viteză mult mai mare.

Eroarea numerelor mici: facem generalizări pe baza unui eșantion mic, ignorând faptul că atunci când acest eșantion e mic, eroarea este una mare. De exemplu, chiar dacă am cunoscut un număr nesemnificativ de reprezentanți ai unui grup, tindem să tragem concluzia că toți indivizii acelui grup au trăsăturile respective.

Eroarea bandwagon se referă la faptul că, cu cât numărul de indivizi care au o anumită credință este mai mare, cu atât crește probabilitatea ca o altă persoană să dobândească acea credință. Este forma puternică a gândirii de grup și este motivul pentru care, mai în glumă, mai în serios, se spune că ședințele sunt adesea neproductive.:)

Eroarea petei albe: oamenii au tendința de a observa erorile cognitive și motivaționale ale celorlalți și într-o mult mai mică măsură pe-ale lor. De unde și vorba proverbului “vezi paiul din ochiul altuia, dar nu vezi bârna din ochiul tău.” A nu sesiza propriile erori cognitive reprezintă o eroare cognitivă în sine. 

Susținerea alegerii făcute: oamenii au tendința de a susține alegerea făcută, păstrând sentimente pozitive față de aceasta, chiar dacă alegerea nu a fost cea mai bună. De înțeles.  Cui îi place să constate că n-a înțepat cerul cu ascuțimea minții lui? (mulțumesc autorului pentru această simpatică vorbă. Nu-l știu …:))

Eroarea de cluster este tendința de a vedea pattern-uri, regularități, în evenimente întâmplătoare. Cei care obișnuiesc să piardă bani la jocurile de noroc sunt unele dintre victimele acestei erori.

Eroarea de confirmare constă în tendința de a asculta doar informațiile ce confirma preconcepțiile noastre. Este unul dintre multele motive pentru care este foarte greu spre imposbil să ai o conversație inteligentă despre o temă care i-a înfierbântat prea mult pe oameni.  Fiecare va lăsa informația care nu-i susține cauza să intre pe o ureche și să isă pe celaltă.

Eroarea de conservare: oamenii tind să acorde un credit mai mare unor evidențe mai vechi decât acelora mai noi. De exemplu, a durat ceva timp până ce oamenii s-au lăsat convinși că Pământul se învârte în jurul Soarelui.

Eroarea de recență reprezintă tendința din extrema cealaltă, adică de a da greutate mai mare ultimelor informații în defavoarea altora mai vechi. Ideea e de a le cântări corect, în egală măsură, și de a alege în consecință. 🙂

Eroarea de informare: mai multe informații nu înseamnă întotdeauna mai bine. Cercetările arată că, în multe situații, oamenii pot face predicții mai bune, cu mai puțină informație. Explicația constă în faptul că unele informații nu afectează sau nu sunt relevante pentru acțiune, iar acestea vor perturba procesul de sintetizare care ar putea determina o concluzie și acțiuni potrivite.

Efectul Ostrich: așa cum îi spune și numele, tendința de a adopta atitudinea struțului, adică de a băga capul în nisip. Oamenii au înclinația de a ignora informațiile negative sau amenințătoare. De exemplu, cercetările arată că investitorii verifică valoarea bunurilor lor mai puțin decât de obicei atunci când bursa scade.

Eroarea de infatuare: unii dintre noi suntem mult prea încrezători în legătură cu abilitățile noastre. Asta ne determină să ne asumăm riscuri mai mari în viața de zi cu zi. Experții sunt mult mai predispuși la aceste erori cognitive decât oamenii din zona medie,  pentru că sunt mult mai convinși că au dreptate.

Percepția selectivă constă în faptul că oamenii sunt influențați, în percepția lumii, de așteptările pe care le au cu privire la aceasta. Ca exemplu, când există o competiție între două părți, fiecare va vedea mai multe nereguli comise de partea adversă.

Stereotipurile: ne așteptăm ca un grup sau o persoană să aibă anumite trăsături, fără a avea informații reale despre acea persoană. Această eroare cognitivă ne ajută să identificăm rapid străinii, ca fiindu-ne prieteni sau dușmani. Însă oamenii tind să abuzeze de acest lucru. 

Eroarea supraviețuitorului apare atunci când ne concentrăm doar asupra exemplelor de reușită în supraviețuire, ceea ce poate genera o judecare greșită a situației. De exemplu, poți gândi că e ușor să fii antreprenor fiindcă nu ai auzit despre toți cei care au eșuat. 

Eroarea de a nu-ți asuma riscuri, opusă celei de mai sus, dar tot eroare cognitivă, constă în eliminarea tuturor riscurilor, asfel neimaiexistând probabiitatea de a fi rănit.  Sociologii au găsit că iubim certitudinea chiar și atunci când aceasta este contraproductivă.

Pe lângă acestea, sunt multe alte erori cognitive pe care le facem. N-au scăpat de ele nici măar cei care le-au cercetat. Lucrul acesta e evident din frumoasa și, pe finalul ei, dureroasa prietenie dintre Kahneman și Tversky. O găsiți în cartea The Undoing Project (Michael Lewis), apărută și în România, la Editura Publica. O poveste cu multe momente vesele, dar și cu unele de-a dreptul sfâșietoare. Cu relatări amuzante, dar și cu tot felul de detalii despre parcursul celor doi, de la idee la descoperire. Veți afla lucruri interesante despre o parte din rateurile pe care le dă mintea omenească.  O dată ce le știți, s-ar putea ca lumea în care trăim să înceapă să capete un pic de sens. Iar dacă vreți să știți și mai multe, le găsiți în cartea Gândire rapidă, gândire lentă, scrisă de Daniel Kahneman.